Primăvară non-stop

Helios a îmbrățișat-o pe Selene

Azi, la apus,
I-a spus că o iubește nespus,
Că îi va fi pe veci supus...

Păsările migratoare 
Spre țările calde în șir s-au dus,

Iisus veghează de sus, din înaltul cerului, 

Somnul de noapte al fiecărui pământean;

Sufletu-mi plin de alean

Mă îndeamnă să scriu la lumina stelelor

Versuri pentru îndrăgostiții 
Cu inimi răpuse de săgețile lui Amor. 

Moș Ene mă mângâie ușor pe gene

Dar nu am să mă duc la culcare

Până-n zori când blândul soare

Îmi va zâmbi de la fereastră;

Am să fac din noaptea aceasta albastră

O noapte albă minunată

De care să-mi amintesc cu plăcere 

Peste câțiva ani.

Bătrânii castani din curtea mea 

Se leagănă în vânt,

Eu plutesc pe aripi de iubire

Între cer și pământ;

Urme de noroi nu mai sunt

Pe potecile de vis care duc spre Paradis,

De la geamul deschis din odaia mea

Cu ochii minții oricând pot vedea 

Grădini cu flori de nu-mă-uita.

Bătrâna iarnă,
pe neașteptate a venit,

Dar nu a pedepsit pe nimeni 

Cu ger sau cu troiene de omăt;

Am să scot de la naftalină

Un strop de adrenalină

Căci nu am nevoie de altceva

De când e primăvară non-stop 

În inima mea... !

Autor - Crisastemis

Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Helios

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Selene