Lacrimi albastre

Din ochii îngerilor 
La care mă rog neîncetat
Cad lacrimi albastre pe asfalt,
Sufletul mi-e tulburat de când ai plecat,
Mă-nvârt într-un cerc ovalizat,
Prezentu-mi pare că e deformat,
Viitorul minunat, mult prea îndepărtat.
În fiecare zi rece care cu greu trece
Pun pe o listă albă zece întrebări în plus:
Urmându-ți drumul vieții, unde ai ajuns?
Ai pus amintirile cu noi la păstrare
În ale sufletului tău hambare
Lângă razele strălucitoare de soare?
Te mai doare oare inima
Când privești vreo fotografie de-a mea?
Ai vrea să mai stăm față în față
Să bem cafea cu scorțișoară 
de dimineață?
Ți-ar plăcea să mai trăiești o viață,
Să îți fiu mireasă credincioasă,
Să ne facem casă pe un petec de pământ
Binecuvântat de Duhul Sfânt?
Ai putea băga trecutul în mormânt,
Să o luăm de la-nceput,
Să uităm de tot ce ne-a durut?

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii