Al patrulea anotimp

Pe drumurile întortocheate

Frunze moarte nu mai sunt;

Nisipuri galbene se scurg, se scurg,

Din clepsidre albe sparte...

În apele mărilor albastre parcă pictate

Se oglindesc raze de stele și de Lună

În nopțile frumoase când nu-i furtună;

Azi, vremea e bună, nu-s nori pe cer,

Un romantic visător cuprins de dor

Vrea să se avânte în larg 

Cu corabia-i fără catarg...

Eu vreau să trag de timp, 

Să evadez din brațele 

Celui de-al patrulea anotimp

S-ajung departe, unde-i cald zi și noapte.

Nu-mi plac oamenii reci

Ce seamănă cu cei de zăpadă,

Tăcuți, posomorâți,

Îmi plac oamenii cinstiți cu suflete curate

Și inimi pline de bunătate.

În viziunile-mi minunate

Clopotul fericirii bate

Din jumătate în jumătate de oră,

Muzica iubirii e foarte sonoră,

Îndrăgostiții se prind în câte-o horă

Și dansează cât îi țin picioarele;

Soarele în zori răsare 

Pentru toți cei care

Au grijă de iubire ca de o floare 

Parfumată, fermecată,

Ce nu se usucă niciodată.

Autor - Crisastemis

Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii