Când mă...

Când mă privești văd doar iubire

În ochii tăi frumoși plini de strălucire,

Doar tu mă ții pe linia de plutire,

Mi-aduci în viață fericire;

N-aș vrea să-mi dai izbăvire nicicând

Din capcana pe care mi-ai întins-o demult,

Când îți ascult inima bătând

Sufletu-mi se bucură,

Vocea-mi, de emoție tremură; 

Când mă săruți, parcă visez,

Cu puterea minții încerc să descifrez 

Codurile noi ale dragostei

Ca să ne ajute să fim împreună 

Și în vremurile de apoi.

Când mă pictezi goală

Pe fiecare coală albă a sufletului tău

Mi-aș dori să-mi spui

C-am să fiu mereu muza-ți preferată;

Mi-ar plăcea 

Să nu renunți la mine niciodată.

Autor - Crisastemis

Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

În fiecare iarnă

Ninge-n a lumii ogradă 

Cu fulgi albi de pluș,

Câțiva copii se dau cu săniile pe derdeluș,

Vântul suflă tare,

Iar sunt posomorâte sălciile plângătoare.

Fericirea nu se găsește în galantare

Nici în reviste sau în ziare,

Iubirile înșelătoare sunt trecătoare,

Marea disperării e plină de lacrimi amare.

Ninge cu suspine 

Pe drumul dintre rău și bine,

Mâine va fi soare în orice inimă mare

În care durerea n-are ce căuta.

Ninge la fereastra mea

Cu petale de flori de nu-mă-uita,

Lemnele trosnesc în sobă,

Eros bate o tobă neprăfuită;

Am să mă las ispitită de el

Ca să mă bucur nițel 

De vremea de afară

Căci nu e așa de frig...

Am să strig în gura mare

Că mă bucur de ninsoare,

N-am să sufăr că n-aud

Vreun tril de privighetoare.

Primăvara va veni 

Când Dumnezeu va dori,

Steluțe argintii vom vedea

Cum din cer vor cădea

În fiecare iarnă ușoară sau grea.

Autor - Crisastemis

Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Penița fermecată

Versuri, versuri, 
Din diferite universuri,
Cuvinte cu, sau fără sensuri,
Rime de tot felul
Inventează menestrelul
Care cântă după ureche
Ani la rând aria-i veche.

Litere mari colorate
Stau înșirate pe foi A4,
Scenele de teatru
Mereu sunt pregătite
Pentru actrițele grăbite
Care vor să prindă Trenul Fericirii
Când înfloresc trandafirii.

Versuri albe pentru sufletele negre
Și inimile nu prea integre,
Gânduri ascunse printre rânduri,
Cârduri de vulturi zburând în zori
Deasupra câmpiilor rămase fără flori.

Versuri minunate furate de impostori
Care au în creieri nori, ceață și fum
Pentru că urăsc 
Esența de parfum de iubire
Ce nu le poate oferi strălucire
După cum vor ei.

Versuri despre înmiresmații tei
Pe ramurile cărora cresc
Mugurii superbi ai speranței,
Poeme având ca temei
Frumusețea dragostei.

Cu mintea limpede și inima curată
Doar poetul adevărat cu har înzestrat
Poate transforma scrisul în artă
Căci penița-i fermecată
Este de Dumnezeu binecuvântată.

Autor- Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Iubire pură fără hotare

Petale de nuferi ți-am așternut în cale,
Nu te-am primit cu brațele goale
În viața-mi ternă, în clipele banale,
Buchete de sentimente intense
Am pus în pridvorul 
Casei tale ca-n povești,
Căci tare dragă îmi ești!

Ca o stea de aur strălucești
În inima-mi frumoasă mare,
Parfumul tău superb nu dispare
Din sufletu-mi îmbrăcat în raze de soare,
Ești dreapta cărare ce duce spre neuitare,
Splendoare, visare, iubire pură fără hotare!

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Primăvară non-stop

Helios a îmbrățișat-o pe Selene

Azi, la apus,
I-a spus că o iubește nespus,
Că îi va fi pe veci supus...

Păsările migratoare 
Spre țările calde în șir s-au dus,

Iisus veghează de sus, din înaltul cerului, 

Somnul de noapte al fiecărui pământean;

Sufletu-mi plin de alean

Mă îndeamnă să scriu la lumina stelelor

Versuri pentru îndrăgostiții 
Cu inimi răpuse de săgețile lui Amor. 

Moș Ene mă mângâie ușor pe gene

Dar nu am să mă duc la culcare

Până-n zori când blândul soare

Îmi va zâmbi de la fereastră;

Am să fac din noaptea aceasta albastră

O noapte albă minunată

De care să-mi amintesc cu plăcere 

Peste câțiva ani.

Bătrânii castani din curtea mea 

Se leagănă în vânt,

Eu plutesc pe aripi de iubire

Între cer și pământ;

Urme de noroi nu mai sunt

Pe potecile de vis care duc spre Paradis,

De la geamul deschis din odaia mea

Cu ochii minții oricând pot vedea 

Grădini cu flori de nu-mă-uita.

Bătrâna iarnă,

Al patrulea anotimp

Pe drumurile întortocheate

Frunze moarte nu mai sunt;

Nisipuri galbene se scurg, se scurg,

Din clepsidre albe sparte...

În apele mărilor albastre parcă pictate

Se oglindesc raze de stele și de Lună

În nopțile frumoase când nu-i furtună;

Azi, vremea e bună, nu-s nori pe cer,

Un romantic visător cuprins de dor

Vrea să se avânte în larg 

Cu corabia-i fără catarg...

Eu vreau să trag de timp, 

Să evadez din brațele 

Celui de-al patrulea anotimp

S-ajung departe, unde-i cald zi și noapte.

Nu-mi plac oamenii reci

Ce seamănă cu cei de zăpadă,

Tăcuți, posomorâți,

Îmi plac oamenii cinstiți cu suflete curate

Și inimi pline de bunătate.

În viziunile-mi minunate

Clopotul fericirii bate

Din jumătate în jumătate de oră,

Muzica iubirii e foarte sonoră,

Îndrăgostiții se prind în câte-o horă

Și dansează cât îi țin picioarele;

Soarele în zori răsare 

Pentru toți cei care

Au grijă de iubire ca de o floare 

Parfumată, fermecată,

Ce nu se usucă niciodată.

Autor - Crisastemis

Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Pe drumul spre împlinire

Bate, bate, tare vântul,
Pământul e îmbibat de apă,
Dorul sapă, sapă,
Își face altă groapă în inimioara mea.

Plouă, plouă tare
Peste semnele de întrebare
De pe foile din caietele maculatoare
Pe care-s scrise versuri uimitoare
Despre o iubire arzătoare;

Raze de aur rupte din soare
Strălucesc în sufletul mare
Al prințului venit călare
De la mii de kilometri depărtare
Ca să-mi ceară mânuța.

Pe potecuța ce duce spre Sud
Petale de roze cad rând pe rând,
Ochii mei lăcrimând privesc în zare,
În Universul Fericirii e sărbătoare;

Aștept cu nerăbdare
Să primesc o îmbrățișare
De la iubitu-mi drag
Pentru care am să fac
Tot ce-mi stă în putere;

Nu mă pot lipsi de buzele-i dulci
Parcă date cu miere,
Nu pot sta departe
De șoaptele-i calde de iubire
Care mă duc pe drumul spre împlinire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Nisipuri

Nisipuri albe, nisipuri aurii,
Dispar din clepsidre portocalii,
Secunde mii trec în grabă
Când gura-ți dulce ca o fragă
Se lipește de gura mea
Și mâna-ți dreaptă îmi mângâie talia.

Nisipuri mișcătoare avem sub picioare
Când ne mutăm de la umbră la soare
În zilele dogoritoare
Din verile asemănătoare
Cu cele din poveștile nemuritoare.

Nisipuri colorate
Pe pânze imaculate
Pictăm în amurg
Când mințile noastre fug
Departe, departe,
Spre oaze de libertate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Gânduri bune

S-a dus soarele, s-a dus,
Pe alt continent la apus,
Mi-am pus lacăt gurii slobode
Ca să treacă timpul mai repede,
Vreau să se întoarcă primăvara
Pe întâi Martie în zori,
Să văd fluturi multicolori
Zburând pe câmpiile cu flori.

S-a dus vara, în Sahara a ajuns,
Nisipurile din clepsidre-n van s-au scurs,
Toamna, a urcat pe munte sus
Și a rămas înțepenită
Lâng'-o frunză de fag îngălbenită;
A venit iarna într-o clipită
Îmbrăcată-n haina-i veche mototolită
Și-a împrăștiat peste tot omăt de-un cot.

S-a dus Luna la culcare
De când e viscol și ninsoare,
Stele verzi nu mai apar
Pe cerul alb, parcă vopsit cu var.
Suntem abia în Ianuar',
La început de calendar;
Boabe de piper și de muștar
N-am să presar printre aceste rânduri,
Gânduri bune am pentru fiecare om
Care-a sădit în Grădina Iubirii un pom.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Ce bine!

A mai trecut un an din viața mea
Și gândul tot la tine-mi zboară,
Iubire, strălucitoare stea,
Mereu mă mir de frumusețea ta!

A mai trecut un tren cu vise-aglomerat,
Dar pe peronul vieții mele n-a staționat;
Ce bine! Căci vagoanele-i erau pline
De saci cu speranțe ucise și cu suspine.

A mai trecut un an, cu bune, cu rele,
Cu ploi de stele în amurg,
Lacrimi din cer nu mai curg în tăcere,
Pe pământul meu, curge lapte și miere.

Au trecut repede trei anotimpuri,
S-au scurs din clepsidre galbene nisipuri,
Furtuni au fost și poate vor mai fi
În pagini de povești și poezii.

A mai trecut un an puțin ciudat,
De greutăți și de poveri am scăpat
Exact când m-am așteptat
Datorită Lui Iisus, al lumii Împărat.

Anul care tocmai a venit, e binecuvântat,
Așa mi-a spus îngerul care ieri m-a vizitat,
Viitorul va fi cum mi l-am creionat,
Mai mult decât minunat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Râuri de iubire

Prin trupul meu se plimbă
Fiori intenși de dor
Din cauza nebunaticului Amor
Care s-a furișat demult
În al sufletului meu pridvor
Și a deschis micul zăvor
De la ușa inimii-mi curate.

Prin venele-mi subțiri
Curg râuri limpezi de iubire,
Pe cerul vieții mele scrie "Fericire",
Privirea-mi senină emană-n jur
Raze de lumină minunate,
Sufletul mi-e plin de bunătate,
Ador cuvintele "adevăr, dreptate".

De-a lumii răutate fug ca de Dracul,
Tristeții i-am pus demult capacul,
Acul invidiei unora nu mă poate înțepa
Căci îngerii păzitori au grijă de viața mea.

Mă bucur de fiecare clipă
Pe care o trăiesc,
Lui Dumnezeu Îi mulțumesc neîncetat
Pentru darurile frumoase
Pe care mi le-a dat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Pe Ringul Vieții

Dansez, dansez, pe Ringul Vieții,
Cu bieții fluturi colorați
Pictați pe un perete alb
Al sufletului meu cald;

Plutesc prin vise pe mări de smarald,
Fac câte-un salt în viitor
De mână cu zeul Amor
Ca să nu cobor în prăpastia iluziilor.

Îmi fac ordine prin gânduri
Când apele nu mi-s tulburi,
Rânduri după rânduri pun pe foi
Despre timpul care nu se-ntoarce înapoi.

Dansez prin ploi de vară
Pe muzici de fanfară
Cu greierii cei jucăuși
De la Teatrul de păpuși;

Desenez câte-un arcuș de vioară
Pe fiecare piatră de moară,
Pe umeri nu mai port nicio povară
De astă primăvară.

Dansez în prag de seară
Cu stelele, cu Luna,
Cu Zâna Iubire
Care-mi umple inima de fericire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Mai ninge cu dureri

Mai plâng chitarele din vreme-n vreme
Aievea, nu doar în povești sau în poeme,
Strunele viorilor vechi se rup,
Aripile unor păsări se frâng în zbor
Așa cum unele suflete se frâng de dor.

Mai plouă cu lacrimi uneori
Peste câmpiile cu flori uscate,
Vântul tristeții bate în multe ferești,
Se înmulțesc pe zi ce trece grijile lumești.

Sfaturile duhovnicești
Sunt considerate chestii banale
De persoanele cu inimi goale,
Iubirea necondiționată
E poziționată pe ultima treaptă
A înaltei scări de valori.

Mai ninge cu dureri în noapte sau în zori,
Omătul se așterne în tăcere
Peste vise, nu doar peste himere;
Anumite mistere-s neelucidate;
Oare de ce drumul vieții
Duce către moarte?

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Lacrimi albastre

Din ochii îngerilor 
La care mă rog neîncetat
Cad lacrimi albastre pe asfalt,
Sufletul mi-e tulburat de când ai plecat,
Mă-nvârt într-un cerc ovalizat,
Prezentu-mi pare că e deformat,
Viitorul minunat, mult prea îndepărtat.
În fiecare zi rece care cu greu trece
Pun pe o listă albă zece întrebări în plus:
Urmându-ți drumul vieții, unde ai ajuns?
Ai pus amintirile cu noi la păstrare
În ale sufletului tău hambare
Lângă razele strălucitoare de soare?
Te mai doare oare inima
Când privești vreo fotografie de-a mea?
Ai vrea să mai stăm față în față
Să bem cafea cu scorțișoară 
de dimineață?
Ți-ar plăcea să mai trăiești o viață,
Să îți fiu mireasă credincioasă,
Să ne facem casă pe un petec de pământ
Binecuvântat de Duhul Sfânt?
Ai putea băga trecutul în mormânt,
Să o luăm de la-nceput,
Să uităm de tot ce ne-a durut?

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Slalom printre vise

Mă încumet uneori
La ceas târziu în noapte
Să fac slalom printre vise ciudate,
Traversez ape tulburate,
Trec peste poduri suspendate,
Arunc răutatea lumii în neant
Și-mi creionez cu mintea
Un decor mirobolant
În care să mă simt minunat.

Adun stele căzătoare de pe orișice cărare,
La umbra odihnitoare a unui tei înflorit
Stau deseori privind la asfințit,
În culori de curcubeu mă îmbrac
De fiecare dată când gaițele tac.

Strâng fericire vrac
Și-o pun în câte-un sac de aur
Pe care-s desenate frunze de laur;
Iubirea mi-e tezaur, giuavaer,
Pus la loc de cinste în sufletul meu
Care îi este supus Lui Dumnezeu.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Dorințe

Când seara vine încetișor
Și razele Lunii îmi bat în geam
Aș vrea alături să te am
Iubite drag, dulce balsam!

În ochii tăi senini mult mi-ar plăcea
Să mă ascund pe vreme rea,
Privirea ta mereu să-mi fie
Oază de liniște și de bucurie.

Pe brațele tale-aș vrea s-adorm
Când nu-mi dă pace dorul enorm
Cuibărit în sufletu-mi plăpând;
Ce bine-ar fi să nu mă scoți nicicând
Din a ta inimă, din al tău gând!

Fiorul dragostei din mine 
Nu este muribund,
E ca un mugure fecund care înflorește
În Grădina minunată a Fericirii
Deasupra căreia o stea de aur strălucește.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Gramul de iubire

Nu există distanțe de neparcurs

Pentru oamenii care se iubesc îndeajuns,

Timpul definit nu prea contează

Pentru cei care visează cu ochii deschiși.

Nu există îndoieli, bâjbâieli sau bâlbâieli

Când e vorba de gramul de iubire 

Care îți poate-aduce-n viață 

Tone de fericire.

Nu există altceva 

Mai frumos ca dragostea,

Valu-i uriaș te ia când vrea

Și te duce, te duce, 

Departe, unde ura nu poate ajunge.

Nu există răutate într-o inimă ce bate

Pentru a sa jumătate,

Sufletele pereche sunt predestinate

Să fie împreună până la moarte.

Autor - Crisastemis

Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Astăzi, nu Luni!

Lumânări parfumate
Stau aliniate pe scândurile late
Ale dușumelei colorate în maro;
Mă inviți la un Tango,
Te miri de rochia-mi indigo mișto
Cu trenă de regină...
Dulce ca o amandină îmi spui că sunt
Când te sărut,
Îmi admiri umărul gol stâng
Și frumosul decolteu în timp ce eu
Te scanez din cap până-n picioare
Ca o doctoră de inimioare.
În câteva minute decorul dispare,
Rămânem doar noi,
Goi de tăceri și de dureri,
Urlând ca doi nebuni;
Hai să ne iubim astăzi, nu Luni!

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Cândva

M-am rătăcit cândva
În labirintul din privirea ta

Și n-am vrut să mai ies de-acolo,
Căci tare bine mai era!

Te-ai adăpostit cândva
La umbra unui vis, în mintea mea,
Când seara peste lume se lăsa
În sufletu-ți, lumina iubirii se aprindea.

Mi-am lăsat amprenta buzelor cândva
Pe gura dulce a ta,
Inima-mi de bucurie-mi tresălta
Când îți simțeam respirația!

Am adormit cândva
În brațele tale, fără să-mi dau seama,
Când m-am trezit la răsărit de soare,
Eram pe-un țărm frumos de mare.

Am intrat cu tupeu cândva
Pe ușa deschisă din inima ta
Unde mi-am găsit liniștea
Și raza de speranță, dragostea mea!

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Mi-ar plăcea... !

Mi-ar plăcea să fim din nou copii,

Să ne bucurăm de stropii de ploaie argintii

În toamnele când frunze arămii 

Dansează în vânt;

Mi-ar plăcea s-aud privighetorile cântând

Nu doar în primăverile înmiresmate

Când flori colorate răsar

În grădinile amenajate 

De Eros, cel mai strașnic gospodar.

Mi-ar plăcea ca din Ianuar'

Până la sfârșit de an

Să ne jucăm cu timpul,

Să-l dăm în leagăn și pe tobogan,

Să-l facem să treacă mai greu

Când fericirea nu e plecată în turneu.

Mi-ar plăcea ca doar eu să fiu aleasa ta

În viața asta și-n viețile care vor urma,

Să colindăm când vrem prin galaxii

Alături de îngerii noștri păzitori.

Mi-e plăcea 

Să mă înconjori ca pe-o cetate,

Să-mi faci curte 

Din sentimente frumoase amplificate,

Să-mi fii jumătate, 

Ca să devenim un întreg.

Mi-ar plăcea să merg la braț cu tine

Oriunde în lume,

Să tremuri când îmi spui pe nume,

Să mă-nfior când mă săruți;

Mi-ar plăcea să ne iubim cu patimă 

ani mulți.

Autor - Crisastemis

Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Cheia iubirii

Aruncă-mă în temnița din inima ta,
Închide ușa iubite și-aruncă cheia,
Ascunde-mă în sufletu-ți cald, undeva,
Ca nimeni să nu poată atenta
La dragostea-ți, comoara mea.

Stai în brațele-mi iubitoare
Când e cod galben de ninsoare
Și nu-ți mai iese Carul Mare-n întâmpinare
Să poți călători cu el prin vise,
Să intri pe porți deschise în Paradis.

Aruncă tristețea în abis
Ca să ajungi pe tărâmul promis al fericirii
Cu mine de mână,
Nu trebuie să-ți fie teamă de nicio furtună
Căci Dumnezeu știe că mi-e inima bună,
Ne va fi alături, cât timp vom fi împreună.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Ce bine!

A mai trecut un an din viața mea
Și gândul tot la tine-mi zboară,
Iubire, strălucitoare stea,
Mereu mă mir de frumusețea ta!

A mai trecut un tren cu vise-aglomerat,
Dar pe peronul vieții mele n-a staționat;
Ce bine! Căci vagoanele-i erau pline
De saci cu speranțe ucise și cu suspine.

A mai trecut un an, cu bune, cu rele,
Cu ploi de stele în amurg,
Lacrimi din cer nu mai curg în tăcere,
Pe pământul meu, curge lapte și miere.

Au trecut repede trei anotimpuri,
S-au scurs din clepsidre galbene nisipuri,
Furtuni au fost și poate vor mai fi
În pagini de povești și poezii.

A mai trecut un an puțin ciudat,
De greutăți și de poveri am scăpat
Exact când m-am așteptat
Datorită Lui Iisus, al lumii Împărat.

Anul care tocmai a venit, e binecuvântat,
Așa mi-a spus îngerul care ieri m-a vizitat,
Viitorul va fi cum mi l-am creionat,
Mai mult decât minunat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Nu doar...

Nu doar în amintire 

Vreau să-mi rămâi Iubire,

Fii drumu-mi lin spre fericire,

Oază de bucurie, rază de lumină,

Fă-mi fiecare zi și noapte senină.

Nu doar când orice toamnă 

Lasă în urma-i cenușă și rugină

Trebuie să-mi fii regină

Sau muză pentru poezii,

Știi că ador parfumu-ți seducător

Ce se aseamănă cu cel de iasomii!

Promite-mi c-ai să te ții

Ca un scai de mine neîncetat,

Căci locul ți-e rezervat

În sufletu-mi cald și curat

În care există bunătate la pătrat!

Nu doar între versuri albe sau variate,

Îmbrățișate sau împerecheate

Trebuie să stai, colț minunat de Rai!

Pune deasupra mea înc-o stea norocoasă,

Să-mi fie viața și mai frumoasă!

Autor - Crisastemis

Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii