Dezbracă-te... !

Dezbracă-te de mantia durerii
La ceasul înserării sau în zori de zi,
Nu-ți fie teamă că te vor acoperi
Nori negri sau cenușii;

Nu te ascunde, nu te rușina
De neaua ce ți-a căzut pe tâmple,
Roagă-te să se întâmple minuni,
Să întâlnești pe drumul vieții
Doar oameni cinstiți și buni;

Știu, trandafirii au spini,
Dar încă mai există
Grădini cu flori imaculate
Pe lângă care nu cresc mărăcini.

Scoate mânia
Din ale sufletului tău vagăuni,
Uită de trădări și de minciuni,
Binecuvântează-i ca Hristos
Pe toți cei care te-au rănit,
Iubește necondiționat
Ca să fii iubit necontenit,
Învață să ierți, ca să fii fericit.

Dezbracă-te de tristețe
Ca să nu îți pierzi din frumusețe,
Bucură-te când soarele îți dă binețe
Și îți șterge ridurile crețe de pe frunte
Sau de sub ochii încercănați;

Îmbracă-te în raze de lumină,
Golește-ți inima plină de lacrimi
În marea iluziilor în care s-au înecat
Ale unor semeni patimi, demult, odat'.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii