Dă Doamne!

Dă Doamne să plouă,
Să crape piatrele
De pe inimile triste în două
Până diseară la ora nouă,
Să răsară fire verzi de busuioc
În sufletele pure din loc în loc,
Să fie viețile oamenilor buni
Pline de noroc!

Dă Doamne cu vorbe de duh în mine
Când mă îndepărtez fără să vreau de Tine
Din cauza grijilor lumești!
Tu-mi ești Lumină, Dreaptă Cărare,
Rază de Lună, de Stea și de Soare,
Burete care-mi șterge lacrimile-amare;

Tu, numai Tu,
Ai răspuns la orice întrebare,
Brațele-Ți calde, iubitoare,
Sunt adăpostu-mi cald
Pe viscol și pe ninsoare.

Dă Doamne, Dumnezeul meu
Să fie pace pe pământ mereu,
Să fie fericită lumea
Așa cum sunt și eu,
Copilul drag, supus al Tău!


Autor - Crisastemis
Volum / Poezii scrise cu penița inimii