Penița inimii

Mi-am înmuiat penița inimii
În cerneluri rozalii
Și-am scris poezii după poezii
În miez de noapte sau în zori de zi
Doar pentru tine dragul meu;

Mereu te-am pus pe primul loc
În viața-mi fericită
Căci mi-ai purtat noroc
Ca un fir de busuioc ani la rând;

Nu mi te-am scos 
Din suflet sau din gând
Nici măcar o clipă,
Pe-aceeași aripă de înger
Amândoi adesea am zburat
Până la celălalt capăt al lumii;

În mijlocul furtunii dacă ne-am aflat
Iubirea ne-a salvat de fiecare dat',
Dumnezeu ne-a ajutat
Să trecem peste greutăți imediat.

Este sfârșit de an,
Mă bucur nespus că te am,
Iubite, dulce balsam,
Rază strălucitoare
De stea, de Lună și de soare!

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Printre versuri

Printre versuri inocente
Eu te ascund mereu
Iubirea sufletului meu,
Nimic nu mi se mai pare greu
Când stau la pieptul tău
Și îți aud vocea cristalină
Răsunând ca un ecou
În urechea-mi fină
Iubitoare de muzică divină.

În cuvinte minunate adesea te zidesc,
Te preamăresc la fel ca pe o zeitate
În fiecare zi și noapte,
Îți pictez chipul pe pânze aurii
Puse pe șevaletul inimii mele bune
Când strune de viori se rup
Și vulcanii pasiunilor erup.

Îți pun pe cap cununi
Făcute din diverse flori,
Culeg roua din zori
Ca să te spăl pe ochișori,
Îți mângâi blânzii ochișori
În fiecare dimineață
Cu Eros nebunaticul de față,
Inima-ți frumoasă se răsfață
Când simte cât te iubesc.

Îți construiesc poduri înalte
În clipele triste, ciudate,
Să ai cum să poți trece
Peste apele învolburate,
Mă rog la Dumnezeu
Să-ți fie viața plină
De fericire și de lumină.

Îți scriu iubite, îți scriu,
Declarații de iubire
Chiar de ești lângă mine
Până la ceas târziu
Căci uneori nu pot să-ți spun
Prin viu grai
Că îmi ești colț superb Rai.

Autor-Crisastemis
Din Volumul- Poezii scrise cu penița inimii

Și cum...

Și cum stăteam lungită eu așa
Pe-un pat de flori albe de nu-mă-uita,
Acoperită de mantia albastră de catifea
A cerului senin de deasupra mea,
Liniștea m-a cuprins dintr-o dat'
Și-un foc s-a aprins îndat'
În sufletu-mi cald și curat.

Și cum nimeni nu era în preajma mea,
La îngeri m-am rugat
Din Rai pentru o clipă să coboare
Să îmi aducă două raze aurii de soare
Să mi le pună-n buzunare
Ca să îmi poarte mult noroc
În viața aceasta, nu-n cea viitoare.

Și cum la Meteo
Se anunțase că-n curând va fi ninsoare
M-am ridicat de jos cu forță mare,
Mi-am luat visele în spinare
Și am pornit la drum
Pe urmele dârelor de parfum
Lăsate de măria sa dragostea
La răscruci de timpuri, undeva.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Dezbracă-te... !

Dezbracă-te de mantia durerii
La ceasul înserării sau în zori de zi,
Nu-ți fie teamă că te vor acoperi
Nori negri sau cenușii;

Nu te ascunde, nu te rușina
De neaua ce ți-a căzut pe tâmple,
Roagă-te să se întâmple minuni,
Să întâlnești pe drumul vieții
Doar oameni cinstiți și buni;

Știu, trandafirii au spini,
Dar încă mai există
Grădini cu flori imaculate
Pe lângă care nu cresc mărăcini.

Scoate mânia
Din ale sufletului tău vagăuni,
Uită de trădări și de minciuni,
Binecuvântează-i ca Hristos
Pe toți cei care te-au rănit,
Iubește necondiționat
Ca să fii iubit necontenit,
Învață să ierți, ca să fii fericit.

Dezbracă-te de tristețe
Ca să nu îți pierzi din frumusețe,
Bucură-te când soarele îți dă binețe
Și îți șterge ridurile crețe de pe frunte
Sau de sub ochii încercănați;

Îmbracă-te în raze de lumină,
Golește-ți inima plină de lacrimi
În marea iluziilor în care s-au înecat
Ale unor semeni patimi, demult, odat'.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Dulce vis

Ce frumos a fost
Când s-a oprit din mers timpul anost
Și-a răsărit pe cerul vieții mele soarele!
Brațele tale-au devenit subit
Culcușu-mi cald,
M-ai sărutat pe buzele uscate
Până când au dispărut senzațiile ciudate
Și gustul fad al tristeții în neant;

Într-o clipă s-au evaporat
Caii verzi de pe pereții inimii mele,
Îngerii mi-au pictat pe umeri aripioare,
Dumnezeu a pus deasupra mea
Un noian de stele strălucitoare
Ca să-mi lumineze orice drum,
Orice cărare spre Infinit
Cu tine de mână, dragul meu iubit!

Ce fericiți am fost
Când a venit primăvara grațioasă
Îmbrăcată în rochie albă de mireasă
Ca să ne ajute să construim
Prima casă de poveste
Aproape de înălțimile celeste!
Iubirea noastră, prețioasă zestre,
Ne-a fost, ne este alinare,
Balsam, terapie, vindecare,
Nesfârșită sărbătoare,
Colț de Paradis, poezie, dulce vis.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Te-aștept...

Te-aștept ca atunci

În brațe să mi te-arunci

În nopțile albastre lungi;

Vreau să-mi intri în horă

Când muzica iubirii e sonoră,

Să dansăm ore în șir ca într-un delir

Îmbătați de parfumul de trandafir

Din glastra-mi albă de la fereastră.

Te-aștept la apus de soare

Să-mi ștergi ultimele lăcrămioare

De sub ochii obosiți; 

Tu și eu, ca doi porumbei îndrăgostiți 

Să plutim fericiți pe aripi de vise

Cu porțile inimilor deschise,

Să ajungem în cele mai frumoase galaxii

Unde nu pot ajunge toți oamenii.

Autor - Crisastemis

Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Eroina va fi dragostea

Miroase-a cetină de brad,
Afară-i frig, în mine-i cald,
Ochii-mi cu străluciri de smarald
Se minunează de decorul
Pictat de Dumnezeu în alb;

De câteva ore bune
A început să fulguiască,
E-o noapte de poveste îngerească,
Se-aud muzici sublime de viori
De dincolo de zări.

De ieri s-a așternut liniștea
În inimioara blândă a mea,
Al patrulea anotimp
Mă face să mă pierd în timp,
Să îmi amintesc de copilărie
Când ningea într-o veselie
Cu fulgi mari pufoși.

Azi, oameni de zăpadă burtoși
Au apărut din senin
Pe străzile unde se simte din plin
Aromă de vin fiert cu scorțișoară;

Miroase-a iarnă ca odinioară
Când cu micuța sănioară
Mă dădeam pe derdeluș
În zilele în care, pe cerul fericirii
Nu existau decât nori roz de pluș.

Acuși, acuși se termină anul,
Viitorul nu știu ce-mi va rezerva;
Cu bune, cu rele, viața-mi va continua
Ca un serial cu multe episoade
În care eroina va fi dragostea.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Dacă tu...

Dacă tu ai dispărea
În abis sau undeva
Unde nu poate ajunge
Mintea sau privirea mea,
Inima rău m-ar durea
Căci fără tine în ea
Viața mi-ar fi tristă, grea.

Dacă tu ai dispărea
Iubire frumoasă stea,
Orice noapte mi-ar fi tristă,
Ochilor mei plini de lacrimi
Nu le-ar ajunge
Doar o singură batistă.

Dacă tu ai dispărea
Și n-ai mai fi muza mea
Poezii nu aș mai scrie,
N-aș mai ști ce-nseamnă bucurie,
Apă Vie n-aș mai putea bea
Din fântâna fermecată a ta.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Parfum de fericire

Fiori intenși de dor
Apar în fiecare clipă
În al poemelor mele decor;
În spatele versurilor
De multe ori pline de umor
Se află năstrușnicul Amor.

Nu-i niciun nor pe cer
În seara aceasta minunată,
Sunt liniștită ca altădată,
Inima nu mi-e înlăcrimată.

Gândurile-mi nu sunt tulburate
Căci vântul tristeții
La poarta mea nu mai bate demult;
Îmi place în tăcere să ascult
Zgomotul mersului timpului nebun;

În aer se simte parfum de fericire,
Fiori calzi de iubire
Mi-au inundat sufletul curat,
Nimic nu mi se mai pare ciudat;

M-am împăcat cu mine însămi,
Nu am nimic să-mi reproșez,
Cu mintea încerc să-mi creionez
Un viitor cât mai strălucitor
Alături de oamenii frumoși în interior.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Mai e...

Mai e timp de iubire,
Mai e timp de iertări,
Listele cu păcate
Au fost șterse doar ieri.

Mai e timp de-mpăcare,
De crescut în suflete aripioare
Pentr-un zbor inocent
Pe-un cer senin permanent.

Mai e timp de uitare,
De distrus tot ce doare,
De pus puțină culoare
În viața aceasta trecătoare.

Mai e timp de visare,
De-o plimbare la mare,
De urcat pe un munte,
De renunțat la lucrurile mărunte.

Mai e timp de minuni
Pentru oamenii buni
Care se roagă pentru semeni
De luni până luni.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

E noapte...

E noapte și nu bate vântul,
Nu-mi fuge pământul de sub picioare
Când mă gândesc că-i dimineață
În Țara Soarelui Răsare;

Privesc cu mare atenție în zare,
Steluțe albe, una câte una
Formează cununa Lunii cea frumoasă
Îmbrăcată în straie de mătase argintii;

Mii de idei îmi vin în cap,
Încep să sap adânc în sufletu-mi blând,
Să văd unde-i ascuns fiorul de iubire,
Ce seamănă adesea cu-n mugure fecund;

Râd, plâng de bucurie,
Căci viața mea nu e pustie,
Îl am pe Dumnezeu aproape,
Cu El pot trece peste munți și ape.

E noapte senină cu muzică divină
Cântată de îngeri de lumină;
Somn ușor oameni buni!
Slăvit să fie-n veci Iisus,
Făcătorul de minuni!


Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Orice-ar fi!

Nu vreau să mai vorbesc de zilele de ieri

Cu ploi reci și cu palide ninsori,

Azi port în suflet calde primăveri;

Muguri de vise și de speranțe

Înfloresc în fiecare clipă

În inima-mi unde-a rămas un ciot de-aripă

Cu care pot zbura departe pe lumea rea.

Nu vreau să-mi umplu mintea cu nimicuri,

Nici să mai pun scrisori în plicuri

Fără adrese sau destinatari;

Nu agreez bandele de tâlhari

Care jefuiesc oamenii de sentimente,

Nici persoanele care-s indiferente

La problemele altora.

Nu vreau să dau liniștea pe haos,

Nici să intru în repaus de gândire,

Am să fac abuz de iubire în fiecare zi

Ca să dispară de pe Cerul Fericirii 
Toți norii negri și gri;

Am să mă bucur de viață orice-ar fi!

Autor - Crisastemis

Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii

Iubirea mea

Iubirea mea e ca o poezie
Care conține peste o mie de versuri,
În ochii iubitului meu subit mă rătăcesc
Când îl privesc adesea în tăcere.

Iubirea mea e ca o trecere prin timp,
În fiecare anotimp mă plimb
Cu dragul inimii mele de mână
Prin Grădina Bucuriilor
De pe tărâmul îngerilor
Trimiși de Dumnezeu să ne ajute
Când e cod roșu de furtună.

Iubirea mea
E ca o poamă bună, gustoasă,
Niciodată găunoasă...
Frumoasă ca o dulce melodie,
Aprinsă ca o galbenă făclie,
Arde ca o steluță aurie
Pe cerul vieții care-i mereu senin.

Iubirea mea, cântec divin,
Ramură verde de măslin,
Zbor de păsări măiestre,
Comoară prețioasă,
E-a sufletului meu zestre.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Poezii scrise cu penița inimii

Dă Doamne!

Dă Doamne să plouă,
Să crape piatrele
De pe inimile triste în două
Până diseară la ora nouă,
Să răsară fire verzi de busuioc
În sufletele pure din loc în loc,
Să fie viețile oamenilor buni
Pline de noroc!

Dă Doamne cu vorbe de duh în mine
Când mă îndepărtez fără să vreau de Tine
Din cauza grijilor lumești!
Tu-mi ești Lumină, Dreaptă Cărare,
Rază de Lună, de Stea și de Soare,
Burete care-mi șterge lacrimile-amare;

Tu, numai Tu,
Ai răspuns la orice întrebare,
Brațele-Ți calde, iubitoare,
Sunt adăpostu-mi cald
Pe viscol și pe ninsoare.

Dă Doamne, Dumnezeul meu
Să fie pace pe pământ mereu,
Să fie fericită lumea
Așa cum sunt și eu,
Copilul drag, supus al Tău!


Autor - Crisastemis
Volum / Poezii scrise cu penița inimii

Ca într-un vis

Ninge cu fluturi albaștri
Din ochii-ți frumoși ca niște aștri,
Inima-mi abundă de fericire
Când îmi dăruiești munți de iubire.

Ninge-n tăcere ca într-un vis
La geamul sufletului meu deschis
Cu petale albe de lumină
Dintr-un colț superb de Paradis.

Ninge încet cu flori de cais
Ca într-un roman scris
De penița unui autor
Slujbaș credincios al zeului Amor.

Ninge cu șoapte duioase
De pe buzele-ți cărnoase
Peste buzele-mi moi,
Ninge cu muguri de speranțe
Pentr'-un viitor în doi.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii